Parcul National Muntii Rodnei, care se mai numeste Pietrosul Mare, se gaseste in cadrul Muntilor Rodnei si acopera o suprafata aproximativa de 46.399 hectare, fiind situate la o altitudine intre 1800 si 2200 de metri. O suprafata de 3300 de hectare din cadrul parcului este desemnata de catre UNESCO ca fiind rezervatie a biosferei.
Parcul National Muntii Rodnei este accesibil pe mai multe cai, acesta intinzandu-se din punct de vedere administrativ in trei judete: Maramures, Bistrita-Nasaud si Suceava. Daca inchiriati o masina puteti ajunge pe DN 18, Vatra Dornei – Borsa, iar cu trenul se poate ajunge pe tronsoanele Salva-Viseu si Salva-Rodna, trecand prin localitatile Telciu, Romului, Nasaud, Rebrisoara, Sangiorz-Bai, Anies si Rodna.
Rezervatia curenta a luat nastere pe baza unei rezervatii floristice si faunistice mai vechi si beneficiaza de cateva caracteristici foarte interesante cum ar fi mai multe circuri glaciare si lacuri – o parte din aceste lacuri fiind populate cu pastrav indigen.
Asa cum se cuvine unei fost rezervatii floristice, flora alpine este foarte bine reprezentata, prin multe specii endemic sau rare cum ar fi: floarea de colt – Leontopodium alpinum, gentian galbena – gentian lutea, anghelina – Primula longiflora, gusa porumbelului – Silene nivalis, branca ursului – Heracleum carpaticum. Crestele subalpine sunt populate de tisa, smardar si jneapan, acestea ocupand peste 30% din zona subalpina.
In ceea ce priveste fauna, aici s-ar putea sa aveti noroc sa vedeti capra neagra – Rupicapra Rupicapra, care este bine reprezetnata, specia repopuland muntii cu exemplare provenite din Piatra Craiului, Bucegi, Retezat si Tarcu si fiind si o specie protejata. Alte animale ocrotite prin lege pe care s-ar putea sa le puteti vedea de la distanta sunt: ursul brun, cerbul carpatin, cocosul de mesteacan, cocosul de munte si acvila. Un alt animal ocrotit care a fost repopulata in anii ’70 in masiv este marmota alpina.
In conformitate cu statutul de rezervatie a biosferei si acela de parc national, activitatile premise in parc sunt destul de restranse, acceptate fiind doar acelea practicate de catre comunitatile locale si acestea nu trebuie sa contravina legislatiei interne a parcului, ecoturismului, activitatilor stiintifice sau turismului cu scop educativ.