Varful Blidaru cuprinde un platou intins pe care se gaseste o incinta cu ziduri de piatra – cetatea Blidaru – care inconjoara aproximativ 6000 de metri patrati. Aici sunt doua incinte care comunica intre ele dar in mod interesant ele au fost construite in perioade distinct. Cea mai inalta portiune are forma trapezoidala, a doua avand forma unui pentagon neregulat.
In partea de nord a cetatii se gaseste o cisterna mare de piatra pentru aprovizionarea cu apa a cetatii. Fiind situata pe culmea Blidarului – la 703 metri – Cetatea Blidaru este cel mai puternic fortificat complex din regiune.
Cetatea Blidaru are sase turnuri puternice si este asezata pe malul stang al Apei Gradistei. Multumita rigorilor architectonicii militare, intrarea se face prin turnul I, fiind astfel conceput pentru a impiedica desfasurarea trupelor inamice, obligandu-i sa coteasca spre dreapta si ca rezultat sa-si expuna flancul atacului. Trebuie mentionat ca intreaga constructie a necesitat eforturi uriase.
Cetatea avand un scop strict militar, Blidaru este singura cetate care nu a putut fi cucerita de catre romani, aparatorii acesteia renuntand la lupta doar in momentul in care au ramas fara apa si hrana. Cetatea este bine-cunoscuta, dar s-au descoperit urme pentru numeroase alte turnuri izolate care vegheau vaile masivului candva.
La proiectarea si constructia cetatii se pare ca au luat parte si mesteri greci, dar lucrul cu adevarat interesant este ca absolut toate partile cetatii sunt construite pentru a putea fi folosite in cazul unui eventual atac; plafoanele incaperilor erau concepute astfel incat sa poata sustine masini de razboi.
O alta caracteristica ingenioasa este sistemul portilor consecutive, astfel incat daca prima poarta de lemn ceda, inamicul deadea cu nasul de spatele unui zid de aparare, fiind nevoie sa il ocoleasca pentru a ajunge la a doua poarta.
Si cisterna de apa este o constructie foarte interesanta deoarece izvorul care alimenteaza cetatea se afla la o cota mai joasa. Cisterna masoara 8/6,20 metri si avea o inaltime de 4 metri. In mod interesant peretii erau acoperiti cu un amalgam impermeabil de var, nisip si caramida sfarmata, o constructie tipic romana care n-ar fi putut fi construita decat sub indrumarea acestora, cel mai probabil in timpul perioadei in care Dacia era stat client al Imperiului Roman.
