Dragii nostri, cu riscul de a ne repeta, va dorim din nou sarbatori fericite si o iarna de neuitat! Astazi ne vom bucura in continuare de spiritul Craciunului, chiar la doua zile dupa ce sarbatoarea Nasterii Domnului a trecut. Originile arhaice ale datinilor de Craciun au facut de multe ori obiectul discutiilor, iar astazi ne vom juca si noi putin cu aceasta tema.
Astazi, Craciunul este o combinatie de sarbatoare religioasa si “pop culture” (datorita lui Mos Craciun si a lunii cadourilor, care genereaza vanzari fara de precedent). Dar inainte ca sarbatoarea Craciunului sa fie ceea ce este azi, luna decembrie era dedicata altor zei si altor datini pagane.
Abia dupa anul 429 d. Hr., cand ziua de 25 decembrie a fost adoptata de Imperiul Roman ca sarbatoare oficiala. Inainte, erau sarbatorite de imensul Imperiu Roman Saturnaliile, intre 17 si 25 decembrie. Aceasta saptamana de sarbatori culmina intotdeauna in excese teribile, descrise viu de poetul grec Lucian, care vobeste despre sacrificii umane, abuzuri de alcool, comportamente sexuale licentioase si… consumul biscuitilor in forma de oameni (de aici si aparent inofensivii omuleti de turta dulce atat de populari in brutariile britranice si Germane).
Colindatul este o traditie plina de armonie astazi, dar in trecut cei care “colindau” strazile nu erau copii inofensivi. Pentru a potoli destrabalarea sarbatorilor care faceau trecerea de la anotimpul cald la cel rece, romanii si tanara Biserica Crestina au facut un “pact” tacit cu Saturnaliile si cu calendele de ianuarie (Kalendae Januarii – revelionul de astazi), conferind conotatii religioase crestine unei serbari pagane.
Tot de la pagani avem si obiceiul de a oferi cadouri – noua “abordare” a ofrandelor aduse zeilor. Biserica din nou a dorit sa “crestineze” practica prin asocierea cu Sfantul Nicolae. Aceeasi poveste si cu bradul, traditie a saturnaliilor indeplinita de cultul Asheira, care venera natura si decora copaci taiati din padure in timpul iernii.
