Dragii nostri, frigul tot nu si-a intrat intru totul in drepturi, asa ca, dupa cum ne-am facut obiceiul, va sfatuim sa iesiti din casa cat de des se poate. Azi va aratam cam ce ar insemna o zi de octombrie la Cheia.
Pentru cei ce se gandesc la usi cu balamale si incuietori cand spun “Cheia”, explicitam in primul rand ca aceasta este in acest context o localitate montana care se gaseste la vreo ora distanta de Ploiesti. Cei 60 de kilometri se strabat, cu masina proprie sau cu una inchiriata de la Ploiesti rent a car, pe DN 1A.
Cheia tine de Comuna prahoveana Maneciu. Drumul, odinioara plin de gropi si obstacole, a fost refacut anii trecuti si este mai mult decat decent acum. Totusi, e de recomandat sa fii sofer bun, pentru ca drumul ce urca din ce in ce mai mult, pana adanc in munte, este plin de ace de par si de serpentine spectaculoase, dar si periculoase. Atentie si la ocazionalele vaci, ivite din timp in timp pe sosea de dupa cate o curba.
Cheia este un paradis rural (oarecum – in sensul ca natura e curata si salbatica, dar in locul casutelor taranesti pitoresti gasesti virtualmente numai vile de agreement). Satul Cheia a fost initial construit in secolul XIX ca localitate de frontiera cu Austro-Ungaria, purtand numele de Teleajenul. Noul nume se trage de la Manastirea Cheia, o superba constructive care se gaseste foarte aproape.
In localitate puteti vizuta Muzeul Florilor de Mina, unde veti explora universul lor tainic. Traseele montane sunt foarte populare la Cheia, si sunt marcate – desi e de preferat sa aveti si simtul orientarii.
Noaptea, inainte de culcare, de la altitudinea Varfului Ciucas, pe pajistile cu unduiri line, puteti admira cel mai frumos cer spuzit de stele ce par enorme si argintii in aerul rece si rarefiat. Iar a doua zi puteti pleca revigorat inapoi acasa.
