Weekendul trecut, mi-am urmat un instinct si, poate din plictiseala, poate din curiozitate, am vrut sa ma prefac a fi copil pret de vreo doua ore si am mers la circ. Acolo, printre clovni, acrobati si (balnde) animale salbatice, mi-am creionat cateva idei pe care sa le impartasesc cu voi. Iata o scurta istorie a circului. Sa o parcurgem in cateva randuri in continuare!
Poporul doreste paine si circ (sau “panem et circenses”) – asa spuneau anticii latini, stramosii nostri. Pe vremea lor, distractiile erau putin… grosiere, petrecandu-se in arenele imense din Roma. Sa ne amintim de sangerosii gladiatori, dar si de intrecerile de care cu cai sau de acrobatiile ecvestre. Mima si pantomima isi aveau de asemenea locul in viata umoristica a urbei.
Dar ce se intampla pe meleagurile romanesti? Clovnii si artistii de “circ” de la noi se numeau “saltimbanci” si “peclivani”. In Evul Mediu, trupele de saltimbanci treceau din sat in sat, aproape asemenea unor simpli nomazi, gata sa ii distreze pe toti cei care le-ar fi oferit o masa calda si un acoperis deasupra capului.
Cine erau pehlivanii? In lucrarile feudale, dar si in cele mai tarzii, apar mentiuni despre “pehlivani”,comedianti/ acrobati chemati la nunti, petreceri sau chiar la curtile boieresti pentru a-si arata indemanarea si forta.
Un cronicar vlah, Constantin Filipescu-Capitanu, descrie prin 1681 un astfel de artist al strazii, care incanta publicul cu nazdravanii: sarea peste opt bivoli, dandu-se peste cap in aer si aterizand in picioare, mergea pe un “tulpan” suspendat si multe altele.
Mai tarziu, in vremea cand Bucurestiul era “Micul Paris”, circul a intrat in viata orasului sub o alta forma. I.C. Bratianu ne povesteste despre “Teatrul de momite” din Viena, un spectacol austriac de maimute dresate, iar in 1831 s-a desfasurat “Fra Diavlo” spectacolul de circ al fratilor Baptiste si Joseph Fourreaux.
Astazi, Circul din Bucuresti va intampina, iar noi va reamintim ca puteti inchiria o masina de la Bucuresti rent a car pentru a ajunge acolo.
