Astazi vom arunca o privire foarte rapida asupra Cetatii Deva, cetatea romanica plasata pe dealul vulcanic din NV orasului cu acelasi nume. Cetatea romanica a fost ridicata pe urmele unei fortificatii mult mai vechi, de origine daco-romana.
Zona a fost locuita aproape constant cel putin din acele timpuri si a fost folosita – probabil datorita pozitiei sale foarte strategice – deoarece se gaseste la ingustarea Vaii Muresului si intrarea lui in defileul dintre Muntii Poiana Rusca si Apuseni.
Forma cetatii care a dainuit peste ani a fost obtinuta candva in jurul anului 1250, in timpul regelui Bela IV, dupa invazia tatarilor din 1241. Cetatea a fost utilziata pentru aparare impotriva acestora precum si ca refugiu al nobilimii in fata rascoalelor, apoi si-a continuat existenta ca inchisoare, garnizoana si refugiu pentru protectia calatorilor si comerciantilor.
In ciuda acestor informatii, prima atestare scrisa pentru cetatea Deva dateaza de la 1269, sub numele de ‘Castrum Deva’. Din 1307 cetatea devine resedinte voievodala, pentru ca apoi in 1453 Iancu de Hunedoara sa o transforme in castel nobiliar, aceasta devenind una dintre cele mai puternice cetati din regiune.
Cetatea apoi a vazut perioade de declin si de reconstructie, pana in 1607 cand a fost declarata proprietatea perpetua a Voievodului Transilvaniei, pentru ca apoi sa intre in posesie casei de Habsburg.
Cercetarile arheologice au descoperit obiecte din vremuri stravechi – neolitic si epoca bronzului. In trecut exista si un tunel de comunicare intre cetate si Castelul Magna Curia – aflat sub deal – dar acesta este surpat acum.
In ultimii ani cetatea a fost cel putin intretinuta, iar primaria Deva a faciltiat accesul la ea prin instalarea unei telecabine. Aceasta functioneaza tot timpul anului, iar un drum dureaza doua minute si jumatate.
Desigur accesul la Cetate Deva se poate face si pe jos, pornind chiar din parcul orasului, existand mai multe alei amenajate si prevazute cu marcaje turistice ce duc spre prima poarta a incintei cetatii.
